Un oras .. INCHIS

Ma apucat si pe mine azi ora 15 si vre-un pic in mijlocul dejului (spun mijloc deoarece nu-l consider centru) si m-am simtit de-a dreptul stanjenit ca orasul la aceasta ora este inchis. Facand o paranteza cred ca singura cladire cu putina vanzoleala, din mijlocul orasului, sambata dupa-masa, pe langa Lemnul Verde, este Casa Casatoriilor.
Nu este de mirare ca ne consideram un 'oras mort' daca nu exista sambata dupa-masa nici un magazin deschis pe o raza de 2000 metri patrati, daca singurii cetateni pe care ii intalnesti, la aceea ora, iti cer si bani, daca singura muzica pe care o poti auzi este , daca ai noroc, de la claxoanele unei coloane de nuntasi.
Oricum toate acestea nu se pot schimba atata timp cat patronii acestor societati comerciale din zona se complac in situatie , si ori deschid doar seara, cazul barurilor, ori inchid devreme nemaiplatind vanzatoare si pentru sambata dupa-masa.

Pagini de istorie ...

Imi amintesc cu placere de fiecare data orele de istorie, o materie care mi-a placut intotdeauna, deoarece ma puneam deseori in rolul omului de rand al vremii respective, si incercam sa-mi imaginez cum traia acele momente, de razboi, de pace, de vasalitate, de cotropitor; incercam sa-mi imaginez daca erau oameni care au dat mana cu van Gogh, Freud, Mozart, Einstein; daca acestia erau simpli muncitori, vecini, rude .. oare ce povesteau cu ei??
Intorcandu-ma mai aproape de zilele noastre si incercand, de ce nu, sa imi croiesc imaginar o carte de istorie a ultimilor ani pot sa spune ca nu suntem vitregiti de evenimente care poate peste sute de ani vor fi invatate pe bancile scolii (sau de ce nu din pat in timpul orei de istorie virtuala).
Nu stiu daca sar momente importante pentru omenire dar as vrea sa mentionez aici ca si mari evenimente contemporane noua Caderea Comunismului, Atacurile de la WTC, Intrarea Romaniei in UE, Moartea Papei Ioan Paul al II-lea, Moartea lui Michael Jackson iar pentru noi romanii poate cel mai important moment trait in ultimii ani Castigarea Premiului Nobel pentru Literatura de catre Herta Muller , scriitoare de origine svaba nascuta la Timisoara, emigrata din 1987 in Germania.
Scriitoarea Herta Muller fiind a treia personalitate de origine romana laureata a acestui prestigios titllu academic international dupa Emil Palade in 1974 ( Medicina) si Elie Wiesel in 1986 (Pace).

Adevarat ! Gand la gand

Cristian Mungiu zicea zilele acestea, intr-un interviu, un adevar cutremurator despre tara in care traim :

"Dacă România era un SRL, mai bine o închideam şi făceam alta"

Controverse

Azi a fost prima zi la serviciu dupa un mic concediu petrecut in capitala maramuresului istoric, Sighetul Marmatiei. Poate pentru multi nu inseamna nimic o destinatie atat de banala si de apropiata dejului, dar sincer m-am simtit mult mai bine si mult mai aproape de scrierile si istoria noastra mai mult sau mai putin indepartata decat daca as fi mers un week-end la Felix sau 1 Mai. Exceptand faptul ca am avut ca si principal scop al vizitei o nunta in oras, desi si acest eveniment mi-a dat ocazia sa ma bucur de o multime de obiceiuri stravechi foarte bine pastrate in zona, am vizitat cam tot ce se poate vizita in aceasta zona intr-o zi remarcand in principal modul de pastrare intact al traditiilor cat si puritatea, maretia, fiorul, freamatul de odinioara a locaselor vizitate. Pot sa zic ca o ora in Muzeul Satului, pe cararile care te duc prin secolul XVI, prin odaile cu lut in loc de podele si cuptor din chirpici te relaxeaza la fel de bine ca atunci cand poposesti pe cea mai fitzoasa terasa din Costinesti, iar o tura prin celulele Lagarului de exterminare din Sighet iti produc tot atatia fiori, lasandu-ti pielea de gaina ca atunci cand te-ai afla la cel mai de succes film horror, iar la Sapanta , la Cimitirul Vesel nici nu sti cand ajungi ce sa faci ?!!? sa plangi pentru cei morti sau sa zburzi ,ca si un copil pentru prima data la gradina zoologica, printre crucile din lemn vopsite albastru si sa citesti zambind zeci de mesaje pline de maretie despre oameni ai locului. Un week-end m-am simtit asa cum probabil m-as fi simtit vizitand o tzara straina mie, o tzara plina de locuri frumoase de oameni calzi, imbracati parca mai mereu in haine populare, de sarbatoare, o tzara prea pura pentru a face parte din Romania. Totusi azi am revenit cu picioarele pe pamant , desi initial voiam sa povestesc mai mult sau exclusiv despre 'coconi' care m-au incantat jucand pentru nuntasi , voi mentiona ca am fost in aceeasi tzara in care la Bucuresti la cel mai mare eveniment cultural al Romaniei , Festivalul George Enescu, presedintele statului a fost huiduit de catre cei prezenti in sala.
Poate ca am sarit putin cam repede de la puritatea oamenilor din maramuresul istoric la grosolania unor asa zisi iubitori de arta, presupunand ca mai exista arta in aceasta tzara, dar mi se pare mult prea grosolan sa te imbraci cu cele mai scumpe haine elegante sa platesti o caruta de bani pe un bilet la cel mai de 'bon ton' eveniment anual al tarii, iar cand ajungi acolo sa iti huidui prima institutie a statului. Hmmmm .. prefer inca un week-end departe de calculator, televizor .. aproape de natura, de peisaje cu copaci fara ciori...

P.S Tot in acest week-end mi-am dat seama ca sunt prost... nu stiu jocul popular (nici cel de pe Somes, nici cel de pe Iza) ... dar stiu ca este foarte frumos sa privesti o pereche care joaca parca plutind pe ritmurile alerte ale ceterei si zongorei.

Atat a fost sa fie...

Se intampla in viata asta sa intalnesti din ce in ce mai putin 'oameni' , asta din diferite cauze , iar cand ii intalnesti ii desconsideri sau ii inlaturi de langa tine nerealizand valoarea acestora, asta pana cand intr-o zi un simplu semn iti provoaca multa durere, iti starneste un val de intrebari .. te darama.
Asa cum se spune in popor ' primul pas in viata este si primul pas spre moarte' nu putem, scapa de ea ne urmareste o intreaga existenta fiind mereu cu un pas in urma noastra, pandind fiecare slabiciune precum un animal salbatic infometat. Desi fiecare dintre noi stim acest lucru si incercam sa ne inbarbatam cu fiecare zi pe care o respiram , pregatindu-ne pentru ce se va intampla la un moment dat cu cineva apropiat noua, cand aceasta fireasca moarte vine suntem luati prin surprindere, socati iar daca persoana de langa tine este tanara, plina de viata, aparent fara probleme grave ne simtim sugrumati de-a dreptul de sentimentul ca golul provocat de disparitie nu va mai putea fii umplut niciodata.
Sentimentul ... acest lucru atat de usor de exprimat pentru persoanele de sex feminin devine o povara atunci cand un barbat sufera sincer, si este primul reprimat prin grimase si o mica lacrima la colt de ochi stang, doua cuvinte de inbarbatare pentru cei din jur si un simplu ... ' atat a fost sa fie'.
' atat a fost sa fie ' probabil pentru mine o fraza care ma va urmari toata viata, o simpla propozitie in cap de pagina de caiet, dar care atarna atat de greu pentru sufletul meu .
'atat a fost sa fie ' si inca vreo 5 fraze care lasa mai multe intrebari decat raspunsuri, mai multe sfaturi pentru doua printese decat o firava alinare a intelegerii unui gest prostesc.
'atat a fost sa fie ' prietene , nu stiu daca ai stiut vreodata cat de iubit ai fost sau cat de apreciat ai fost , din pacate, doar dintr-o lume in care ai ajuns si pe care ai cautat-o in cartile in care erai absorbit mai tot timpul tau liber ai vazut imensa iubire a tuturor celor ce ti-au fost aproape , nemarginitul respect pe care ti l-au purtat colaboratorii.
Apropo asa cum spuneai si tu ' valoarea unui om se vede la inmormantarea sa' asa ca scurta si simpla ta slujba de inmormantare a fost transmisa in direct in gara de catre colegii tai , iar cand ai iesit pe usa capelei si pana ai fost lasat in groapa toate trenurile din gara Dej Calatori si Dej Triaj s-au oprit si au salutat printr-un suier lung de peste 5 minute.
'atat a fost sa fie ' dar ai insemnat prea mult pentru mine, pentru noi, nu trebuia sa faci acest gest necugetat pentru nimic in lume, asa cum ziceai si tu ' intotdeauna ti-ai dorit o viata normala dar nu ai stiut sa ti-o faci ' dar erai cu noi , erai parte din noi, ai fi putut asa cu viata ta stramba sa mai stai.
ADIO PRIETENE !!!